În anii ’70 a apărut în presa franceză un manifest semnat de un număr mare de intelectuali prestigioşi, conceput de grupul „Noua dreaptă”, în fruntea căruia se afla Louis Powells – coautor al celebrei cărţi „Dimineaţa magicienilor”- ca o contrapondere la influenţa destul de mare pe care stînga franceză o avea, în acea perioadă, asupra societăţii franceze, în general, şi asupra domeniului educaţional, în special. Esenţa manifestului era concentrată astfel: „Inteligenţa este cea care-i desparte pe oameni în modul cel mai crunt”. De fapt, aceste cuvinte exprimau un adevăr cît se poate de banal, remarcat cu uşurinţă din cele mai vechi timpuri. Să nu uităm că strămoşii noştri ţărani obişnuiau adesea să spună: „Ce n-ai în scăfîrlie, nu căuta la spiţerie”. Cercetările geneticienilor au confirmat pe deplin acest banal adevăr.
Din păcate, însă, nu numai inteligenţa este cea care-i separă crunt pe oameni, ci aproape toate aspectele personalităţii noastre. Este normal şi logic să ne întrebăm de unde vin aceste diferenţe şi, mai ales, de ce există o paletă atît de largă a gradelor de inteligenţă, care pleacă de la cretin şi ajunge la geniu. Filozofia materialistă susţine că diferenţele ar proveni de la caracteristicile anatomice ale creierului, subliniind, totodată, că efortul intelectual este capabil să le reducă. Ştim cu toţii că în fiecare domeniu de activitate intelectuală, şi nu numai, de-a lungul timpului, s-au distins diferite personalităţi, care au asigurat progresul ştiinţei şi al tehnicii.
Aceşti oameni, dotaţi cu o inteligenţă superioară, dar şi cu putere de muncă, creativitate şi talent, sînt îndeobşte cunoscuţi de toţi cei care au un minim de cultură generală. Cu toate acestea, la capătul firului multor reuşite în domeniul ştiinţific, oricît ar părea de curios, există destui necunoscuţi. Trist este că unii dintre ei şi-au sfîrşit zilele în sărăcie şi anonimat. Ideile lor novatoare, mai mult decît geniale, care au achimbat faţa lumii, nu pot fi nicicum explicate. În celebra carte „Dimineaţa magicienilor”, Jacques Bergier şi Louis Powells lansau ideea că aceşti oameni ar fi, de fapt, nişte mutanţi. Într-o altă lucrare, intitulată „Stăpînii oculţi ai timpului”, apărută la „ProEditură şi Tipografie”, în anul 2006, Jacques Bergier, autorul ei, avansează o altă idee, aceea că ei vin din viitor. Este singura explicaţie pe care o poate avea el în ceea ce priveşte extraordinara lor capacitate de a devansa nivelul ştiinţific al epocii în care trăiau. Vom prezenta în continuare cîţiva dintre aceşti oameni uluitori de care – cu excepţia lui Leonardo da Vinci – foarte puţini dintre noi au auzit.
(va urma)
MARGARETA CHETREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu