Chiar dacă trăim într-o epocă modernă, în care progresul tehnico-ştiinţific influenţează deja multe domenii ale societăţii, totuşi viaţa omului în general nu trece, ca limită de vârstă, de 85-90 de ani.
Acest prag al senectuţii poate fi atins de multe miliarde de oameni, este adevărat, chiar şi cu boli ale trupului, însă oare acesta să fie pragul real al maximului de viaţă trăită pe Pământ? În străvechi pergamente precum şi în Biblie se spune că pe la începuturile omenirii oamenii trăiau sute de ani. Acuma depinde şi cum calculau ei timpul, având în vedere că toate aceste scripturi fac referire la o perioadă de timp care ne duce în urmă cu cel mult vreo 100.000 de ani. Putem admite chiar şi 1 milion de ani, şi chiar de-ar fi şi aşa, în urmă cu 1 milion de ani Şi atunci putem considera că într-adevăr oamenii de atunci trăiau sute de ani, cel mai probabil între 200-300. De ce azi trăim atât de puţin în comparaţie cu ce stă scris în pergamentele străvechi? Să fie progresul tehnico-ştiinţific şi modul nostru de viaţă actual nişte factori care acţionează negativ asupra duratei noastre de viaţă? Şi dacă da, atunci în ce fel şi de ce?
Ar fi interesant de observat un aspect care de altfel poate fi esenţial pentru existenţa noastră. Înainte cu sute şi mii de ani, pentru că mediul ambiant nu era atât de încărcat cum este azi de clădiri şi tot felul de alte construcţii, oamenii se aflau în contact cu energiile naturii mult mai mult. O asemenea conexiune oferea corpului fizic şi fiinţei umane în general o vigoare mult mai mare şi o capacitate crescută de a face faţă eventualelor probleme ale existenţei. Astăzi trăim în metropole de beton, fier şi sticlă, printre mii de kilometri de cablu, sute de mii de computere, radiouri, televizoare, xeroxuri şi alte aparate, mergem pe asfaltul care a acoperit solul şi iarba anulând polaritatea pozitivă sănătoasă oferită picioarelor noastre de către solul planetei, şi enumerările factorilor de acest fel cred că pot fi cu zecile. Din acest motiv durata noastră de viaţă s-a redus dar, paradoxal, durează mai mult decât în Evul Mediu şi asta datorită medicinii.
Cercetările efectuate în diferite laboratoare ale lumii în ultimul deceniu jumătate au pus în evidenţă un lucru extraordinar de important. Şi anume că ADN-ul uman poate influenţa mediul înconjurător prin radiaţia pe care o emit celulele umane. Desigur ne-am putea întreba cum poate fi posibil aşa ceva, deoarece corpul uman, chiar dacă este alcătuit din aproape 300 de trilioane de celule, aşa cum estimează ultimele rezultate, totuşi este limitat prin însăşi forma sa în raport cu o clădire plină de cabluri, computere, plasme tv şi ce-o mai fi pe acolo. Dar ia gândiţi-vă, aşa cum au demonstrat cercetările asupra ADN-ului, dacă doar o simplă bucată de ţesut poate influenţa mediul înconjurător prin radiaţia sa energetică, cu cât mai mult un întreg corp uman, dacă individul cunoaşte şi aplică, poate influenţa ceea ce este în jurul său? Maeştrii spirituali din vechime cunoşteau acest adevăr şi ei nu dispuneau de tehnologie modernă pentru a descoperi o asemenea realitate uluitoare. Şi cu toate acestea noi ne lăsăm influenţaţi negativ de toate obiectele pe care le producem şi de stările noastre provocate de semenii noştri.
Dacă avem în ADN-ul nostru o asemenea capacitate fenomenală, atunci ar trebui să ne întrebăm două lucruri: de ce nu putem manifesta această capacitate la valoarea ei cel puţin medie, dacă nu maximă? Şi doi: ce există oare în plus în ADN-ul uman şi îl blochează parţial? Pentru că trebuie spus clar că există segmente blocate, pe care geneticienii le-au identificat şi asupra cărora au emis opinii: blocajul e pus în zestrea genetică umană cu aproximativ 50.000 de ani în urmă de către o inteligenţă care a inhibat prin această acţiune potenţialul speciei umane! Din punctul nostru de vedere e clar: vorbim despre rasa reptiliană!
Să ne imaginăm că pătrundem cu mintea noastră şi cu ajutorul imaginaţiei în celule, mergând către nivele tot mai mici, atomice, cuantice apoi subcuantice. Pe măsură ce ne ducem tot mai în adâncul nostru, ne apropiem de şirurile de ADN, pe care le putem vedea ca două spirale ce se învârt una în jurul celeilalte ca într-un dans elicoidal. Cele două şiruri vin dinspre nicăieri şi se duc spre nicăieri, altfel spus nu există un capăt de unde vin şi un capăt unde se duc. Ci ele provin din ceea ce numim Continuum spaţiu-timp. Dacă ele la nivelul acesta subcuantic se manifestă precum un izvor ce ţâşneşte continuu din Sursă, în cazul ADN-ului Sursa fiind Creatorul care este o Energie Vie pretutindeni, putem vorbi că nu există un început şi un sfârşit al emisiei, dacă putem vorbi aşa, ADN-ului ca spirale energetice la nivelul acesta subcuantic. Desigur că la nivelul subcuantic ADN-ul are şi o interfaţă care se cuplează cu nivelul cuantic ce apare sub forma celor patru categorii baze, adenina, guanina, tiamina şi citozina care alcătuiesc primele straturi ce configurează puntea cu materia celulară.
Privind acum la cele două şiruri de ADN din noi, ce se învârt acolo înăuntru în noi emiţând frecvenţa specifică, putem considera că ADN-ul este purtătorul vieţii în fiinţa noastră. Şi dacă se învârte continuu, în continuumul spaţiu timp la nivel subcuantic, înseamnă că prin faptul că poartă informaţia vieţii în noi, ar trebui să nu avem o limită de vârstă, căci un asemenea proces dinspre nivelul subcuantic către cel atomic-molecular ar trebui să se imprime la nivelul întregului corp fizic, regenerarea celulară ar trebui să fie un proces continuu. Iar îmbătrânirea nici nu ar trebui să existe ca fenomen organic. În schimb după cum vedem toţi oamenii nu reuşesc să atingă măcar pragul sutei de ani. Dacă vom înţelege că nemurirea noastră se află chiar în mecanismul ADN-ului, pentru că este un adevăr fundamental ADN-ul în univers, atunci avem posibilitatea să înţelegem cum putem să inversăm mecanismul şi să înlăturăm blocajul pus acolo de către specia care ne este ostilă şi care a plasat acest blocaj cu intenţia ca noi să nu ne trezim niciodată la adevărata noastră capacitate. Blocajul constă în faptul că undeva în anumite segmente de ADN nu se permite mecanismului de regenerare să acţioneze 100% în fiinţa noastră....sursa https://www.facebook.com/groups/RamRomania/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu