Până la vârsta de 28-35 de ani, mulţi dintre noi nu ne punem întrebarea: Cât de mult voi trăi? Unora dintre noi le este teamă să realizeze că inevitabil va veni un sfârşit al vieţii noastre pe acest pământ. Putem spune, fără să greşim, că important nu este cât, ci cum trăim. Totuşi, longevitatea implică mult mai mult decât „a subzista pe acest pământ“.Înseamnă a înţelege esenţa nemuririi.
Dorinta de fericire, de nemurire care se traduce uneori prin dorinţa de a rămâne cât mai mult în această lume.Acest puternic impuls lăuntric i-a făcut pe mulţi să caute să dezlege acest mister al menţinerii vieţii. Mai recent, unii dintre cercetători au căutat să dea un răspuns la întrebarea: Cât de mult ar putea trăi omul în condiţiile unei sănătăţi perfecte? Un savant francez constata existenţa unei legi biologice care face ca în lumea animală, perioada de viaţă să fie cam de 5-6 ori mai lungă decât perioada în care acel organism ajunge la maturitate. El a transpus mai apoi în cazul omului această lege şi a obţinut o durată„normală“ de viaţă de 125-150 de ani. După el, mai mulţi savanţi şi cercetători tind să se apropie prin diferite mijloace de aceeaşi cifră, care depăşeşte întotdeaunA 100 DE ANI.
Cei care au studiat cazurile persoanelor care au trecut de 100 de ani,au fost surprinsi sa constate cate de mare este numărul lor şi în câte zone ale globului pot fi întâlnite.Un caz cu totul excepţional este cel al anumitor populaţii din Caucaz, unde depăşirea vârstei de o sută de ani este un fapt obişnuit. Conform studiilor întreprinse, vârstele întâlnite frecvent în aceste zone sunt cuprinse între 107 şi 135 de ani.Remarcabil este faptul că aceşti „campioni ai longevităţii“, în general, nu sunt supuşi diferitelor boli specifice bătrâneţii,ci se menţin până în apropierea momentului morţii într-o tinereţe relativă,continuând să arate de aproximativ 80-90 de ani.Un studiu japonez referitor la cele mai vârstnice persoane din această ţară a scos la iveală date istorice incredibile. Cazul cel mai neobişnuit este cel al unui bătrân ţăran pe nume Mampe, invitat de autorităţi în 1795 la Tokyo, pe vremea când avea nu mai puţin de 195 de ani. El a recunoscut că practica împreună cu întreaga sa familie o formă de acupunctură care le permitea menţinerea vitalităţii.Soţia sa avea pe atunci 175 de ani, fiul 153 şi nepotul 105. În lucrarea„Fiziologia longevităţii“ a medicului Finot este amintit un ţăran ungur care amurit la vârsta de 195 de ani, în timp de ce fiul sau avea 155 de ani.La Timisoara a fost inregistrat cazul unui locuitor pe nume Petrus Czerten carea trăit şi el până la venerabila vârstă de 185 de ani. În Anglia este cunoscut cazul lui Thomas Parr, considerat cel mai învârstă om de pe teritoriul ţării sale, care a murit în 1655 la vârsta de 152 de ani, la scurt timp după ce a fost invitat la curtea regală (se spune că din cauză că… mâncase prea mâncase prea mult la curtea regelui).În ţara noastră, o statistică din anii ‘70 menţiona existenţa pe teritoriul ţării a mai mult de 270 de centenari.Pe toate meridianele s-a observat că cea mai lungă perioadă de viaţă o au preoţii şi călugării, urmaţi de muzicieni (mai ales dirijori) şi de medici. Activitatea continuă şi rodnică este una din cheile vieţii îndelungate şi fericite, aşa cum vom vedea in continuare.
Trebuie sa prelungim tineretea nu batranetea
Media actuală de viaţă a crescut considerabil faţă de cea de acum un secol, ajungând la 70-80 de ani – aproape sa dublat –, dar cu ce preţ? Este incontestabil faptul că această longevitate este într-un anumit grad „artificială“, deoarece odată cu înaintarea învârstă se resimt tot mai acut anumite suferinţe datorate degenerării şi bolilor, apare senilitatea şi alte fenomene ce erau necunoscute centenarilor „veritabili“.Este evident faptul că metodele medicinii moderne au permis prelungirea speranţei de viaţă, dar cu toate acestea ele nu sunt suficiente pentru a garanta şi o foarte bună calitate a acesteia.
Cineva afirma cu înţelepciune:
„Longevitatea este de dorit dacă se prelungeşe tinereţea, nu bătrâneţea.“
Adesea,oamenii care trec de o anumită vârstă se gândesc cu dis perare şi teamă la perspectiva bătrâneţii cu toate problemele pe care aceasta le implică în mod obişnuit. În mod cu totul uimitor, la fiinţele foarte longevive s-a constatat o vitalitate extraordinară şi o putere de muncă remarcabilă de care dau dovadă chiar şi după depăşirea „primilor“ 100 de ani de viaţă. Altfel spus, a trăi mult, în cazul lor, nu înseamnă, aşa cum unii dintre noi s-ar putea gândi, o prelungire a suferinţei din ultimii ani de viaţă, ci chiar o prelungire a unei existenţe fericite şi împăcate. Secretul longevităţii nu poate fi o simplă metodă mecanicistă, ci chiar însuşirea unei veritabile arte de a trăi în armonie. Unii (puţini) „au în sânge“această artă minunată, noi, ceilalţi, va trebui să o dobândim
Secretele longevivilor
Cum altfel am putea afla secretul longevităţii, al acestei arte de a trăi, decât obser vând efectiv „metodele“ folosite instinctiv de cei care au reuşit performanţa de a trăi mult şi fericit. Cercetările au demonstrat existenţa a 10 caracteristici comune la majoritatea oamenilor care au reuşit să trăiască peste 120 deani:-
Buna dispoziţie molipsitoare şi simţul umorului bine dezvoltat - Trăirea efervescentă, plină intensitate şi plenitudine a fiecărui moment.
Chiar povestirile unor astfel deoameni, descrise în diferite lucrări, sunt pline deviaţă şi de o efervescenţă tinerească.- Activităţi susţinute şi intense.- Contactul direct cu natura este şi el recunoscut ca fiind extrem de regenerant. Cei mai mulţidintre centenari nu au cunoscut modul de viaţă dintr-o zonă urbană aglomerată.
- Absenţa aproape completă a stărilor depresive, a mâniei şi supărării de durată.- Alimentaţia echilibrată, mai degrabă redusă decât prea abundentă.
S-a constatat că longevivii evită în mod spontan excesele, fără a fi adepţii unui puritanism excesiv Apropierea spontană de frumusetea naturii, de Dumnezeu sau de o credinţă vie într-un ideal înalt.
Cel mai adesea, aceste calităţi sunt completate de o mare simplitate.
- Activitatea sexuală lipsită de excese,mai ales în tinereţe. Potenţa şi virilitatea în cazul bărbaţilor s-a putut menţine adesea până la sfârşitul vieţii.Este cunoscut de altfel, în lumea ştiinţifică, faptul că incontinenţa sau altfel spus,risi pirea haotică a potenţialului sexual este o cale sigură de accelerare a proceselor de îmbătrânire.
- Absenţa viciilor.
Există desigur şi excepţii(de unde provin o serie de glume), dar statistic vorbind, la ma joritatea longevivilor cumpătarea este caracteristică.
- Creativitatea şi inventivitatea,
altfel spus exprimarea plenară a energiei creatoare.Tot acest ansamblu de calităţi duc înspre o direcţie diferită faţă de cea a cer cetătorilor ADN-ului sau a diferitelor componente fiziologice:
tinereţea nueste pur fiziologică, ci este în primulrând o stare de spirit.
Se pare că neîntâmplător în mai multe tradiţii spiritua-le se afirmă că timpul de existenţă în această lume este strâns legat de gradul de dezvoltare sufletească şi spirituală.Sufletele „mari“ au şanse reale de a trăi mai mult
Conditii ce accelereaza imbatranirea
La concluzia de mai sus au ajuns mulţi dintre cei care s-au preocupat de prelungirea vieţii de-a lungul timpului, fie ei alchimişti din vechime sau savanţi din perioada modernă. Bătrâneţea nu este doar o condiţie a corpului, ci ea ajunge să fie de fapt o stare de spirit. În acelaşi mod, este evident că şi tinereţea este tot o stare. Nu sunt rare cazurile unor oameni care la 20-30 de ani ajung să fie efectiv bătrâni datorită rigidizării, închistării, lipsei de iubire, incapacităţii afective,intoxicării organismului printr-o alimentaţie dezastruoasă şi a unui mod de viaţă autodistructiv. Nu este vorba în aceste cazuri numai de aspectul fizic, ci şi de o stare psihică predominantă cu nuanţe morbide, marcată de imaginea unei vieţi lipsite de orizont şi de scop, care pare să întunece aproape complet orice perspective ale fericirii, bunei-dispoziţii,etc. Este evident că o astfel de situaţie nu face decât să reducă în mod drastic şansele unei existenţe îndelungate…Este bine să ne întrebăm din timp dacă nu cumva mintea şi sufletul nostru au îmbătrânit înaintea trupului.Lipsa credinţei în Dumnezeu sau în anumite idealuri înalte, pierderea entuziasmului specific tinereţii, lipsa trăirii stărilor de fericire, lipsa umorului,absenţa dragostei, senzaţia lipsei de sensa vieţii – reprezintă stări ce trebuie să fie rapid înlocuite şi eliminate de cei ce aspiră să poată trăI mult, dar şi bine. Trebuie să recunoaştem însă că şi condiţiile exterioare prezintă o influenţă considerabilă. E suficient să amintim aici stresul, poluarea(industrială, fonică, alimentară - alimentaţia chimizată), agitaţia continuă im pusă de ambianţa urbană în marile oraşe,contactul redus cu mediul natural,diferite condiţii economice şi socialecare sunt menite să reducă perspectivele„fericite“.
autor; Mihai Minoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu